Apnee în somn: cauze, simptome și tratament

Pe scurt: apneea în somn înseamnă oprirea repetată a respirației în timpul nopții, uneori de zeci de ori pe oră, de obicei din cauza unei obstrucții la nivelul căilor respiratorii superioare. Cel mai vizibil semn este sforăitul puternic, întrerupt de pauze urmate de un icnet sau de o mișcare bruscă a corpului. Netratată, oboseala acumulată din timpul zilei crește riscul de accidente și, pe termen lung, se leagă de hipertensiune arterială și de alte probleme cardiovasculare. Diagnosticul cere de obicei un studiu al somnului. Tratamentul standard rămâne terapia cu presiune pozitivă continuă, cunoscută drept CPAP. Mai jos găsești cauzele, semnele mai puțin cunoscute și momentul potrivit pentru un consult la cabinetul de specialitate.

Apneea în somn, pe scurt

Apneea în somn este o tulburare respiratorie în care mușchii gâtului se relaxează prea mult în timpul somnului, iar căile aeriene se îngustează sau chiar se blochează pentru câteva secunde. Fiecare pauză de acest fel scade nivelul de oxigen din sânge. Creierul reacționează cu o trezire scurtă, de multe ori neconștientizată, doar cât să redeschidă căile respiratorii. Forma cea mai frecventă se numește apnee obstructivă și are la bază un blocaj mecanic. Există și o formă mai rară, apneea centrală, în care creierul nu mai trimite la timp semnalul de respirație, fără nicio obstrucție fizică.

Boala apare ceva mai des la bărbați decât la femei, mai ales după 40 de ani, dar riscul crește la femei odată cu menopauza. Studiile arată o prevalență semnificativă a formelor moderate și severe la adulți, mult sub-diagnosticată. Motivul e simplu: mulți pacienți habar n-au că sforăie cu pauze de respirație, până când partenerul de somn le atrage atenția. Apneea centrală, forma mai rară, este adesea legată de insuficiență cardiacă, un accident vascular cerebral în antecedente sau consumul de opioide, și se tratează diferit de forma obstructivă.

Simptome tipice

Semnele nocturne sunt cele mai ușor de observat de altcineva: sforăit puternic și neregulat, pauze de respirație urmate de un icnet, transpirații nocturne, treziri bruște cu senzație de sufocare. Somnul rămâne agitat chiar dacă persoana nu-și amintește trezirile scurte, repetate, din timpul nopții.

Ziua, semnalul principal este oboseala persistentă, chiar și după opt ore petrecute în pat. Se adaugă cefalee matinală, dificultăți de concentrare, iritabilitate și, la unii pacienți, scăderea libidoului. Somnolența poate deveni periculoasă la volan sau la locul de muncă. De aceea simptomele diurne nu ar trebui ignorate ani de zile, cum se întâmplă des.

Cauze și factori de risc

Cel mai important factor de risc este excesul de greutate, fiindcă țesutul adipos din jurul gâtului îngustează căile respiratorii superioare. Circumferința mare a gâtului, o falcă mai retrasă, amigdalele mărite sau o deviație de sept accentuează același mecanism. Vârsta înaintată, sexul masculin, alcoolul sau sedativele luate înainte de culcare relaxează suplimentar musculatura gâtului și agravează episoadele.

Contează și istoricul familial: dacă părinții au avut apnee în somn, riscul copiilor crește. Fumatul întreține inflamația căilor respiratorii. La copii, cea mai frecventă cauză sunt vegetațiile adenoide sau amigdalele mărite, iar un sforăit persistent la un copil merită evaluat de un medic, nu tratat acasă ca fiind ceva normal. Poziția pe spate în timpul somnului favorizează, la rândul ei, colapsul limbii spre faringe. Sarcina și afecțiunile tiroidei, în special hipotiroidismul netratat, pot agrava sau declanșa episoadele, motiv pentru care medicul verifică și acești factori la un consult complet.

Diagnostic: polisomnografia

Medicul pornește de la un istoric amănunțit al somnului, deseori completat cu relatarea partenerului de somn, și de la câteva chestionare standardizate care estimează riscul înainte de orice investigație tehnică. Circumferința gâtului, tensiunea arterială și examinarea căilor respiratorii superioare oferă indicii suplimentare.

Confirmarea se face printr-un studiu al somnului, acasă cu un dispozitiv portabil sau într-un laborator de somn, prin polisomnografie completă. Aceste investigații măsoară numărul de pauze respiratorii pe oră și nivelul de oxigen din sânge, date care stabilesc dacă apneea este ușoară, moderată sau severă. La clinica, un consult de specialitate ORL poate stabili dacă există o cauză anatomică vizibilă și poate îndruma pacientul către investigația de somn potrivită.

Opțiuni de tratament

Primul pas, valabil pentru majoritatea pacienților, este corectarea a ceea ce agravează boala: scăderea în greutate, evitarea alcoolului și a sedativelor seara, renunțarea la fumat și, la unii pacienți, evitarea somnului pe spate. Aceste măsuri reduc numărul episoadelor. Rareori le elimină complet, în formele moderate sau severe.

Tratamentul de referință pentru apneea obstructivă moderată și severă rămâne terapia CPAP: un dispozitiv care menține căile respiratorii deschise printr-un flux constant de aer, livrat printr-o mască de noapte. Pentru formele ușoare, sau pentru pacienții care nu tolerează CPAP, există dispozitive orale de avansare mandibulară, recomandate adesea în colaborare cu un medic ORL sau stomatolog specializat. Intervenția chirurgicală, de exemplu corectarea unei deviații de sept sau îndepărtarea amigdalelor mărite, se ia în calcul doar când există o cauză anatomică clară, rezolvabilă astfel.

Eficiența CPAP depinde în mare parte de cât de constant e folosit aparatul. Studiile arată beneficii clare de la patru ore de utilizare pe noapte în sus; sub acest prag, ameliorarea simptomelor scade mult. De aceea, la controalele de urmărire, medicul verifică nu doar dacă pacientul are aparatul acasă, ci dacă îl și folosește în fiecare noapte.

Riscurile apneei netratate

Scăderile repetate de oxigen din timpul nopții suprasolicită inima și vasele de sânge. Pe termen lung, apneea netratată se asociază cu hipertensiune arterială greu de controlat, aritmii cardiace și un risc crescut de accident vascular cerebral. În clinica noastră din zonă vedem uneori pacienți cu tensiune care nu răspunde la tratamentul obișnuit; căutată cu atenție, cauza se dovedește a fi tocmai o apnee în somn nediagnosticată.

Se adaugă un risc metabolic mai mare de diabet de tip 2 și un impact direct asupra vieții de zi cu zi. Somnolența la volan este una dintre cauzele frecvente ale accidentelor rutiere provocate de adormirea la volan. Suferă și relația de cuplu, din cauza sforăitului și a somnului întrerupt al ambilor parteneri. Pe termen lung, unii pacienți raportează și probleme de memorie sau de concentrare, greu de explicat altfel decât prin somnul cronic fragmentat.

Când e cazul să mergi la medic?

Merită un consult dacă partenerul de somn observă pauze respiratorii sau sforăit foarte puternic, dacă te trezești dimineața cu cefalee sau gura uscată, sau dacă oboseala din timpul zilei îți afectează munca ori condusul. Un semnal suplimentar este hipertensiunea arterială nou apărută sau greu de controlat cu tratamentul obișnuit.

la cabinetul de specialitate poți discuta simptomele sforăitului și ale pauzelor respiratorii cu medicul de la specialitatea ORL, care evaluează o eventuală cauză anatomică și te poate îndruma către investigația de somn potrivită. Vezi lista completă de servicii medicale.

Întrebări frecvente