Dermatită: cauze, simptome și tratament

Pe scurt: dermatita este o inflamație a pielii care produce roșeață, mâncărime și uneori scuame sau vezicule. Termenul acoperă mai multe forme, dintre care cele mai frecvente sunt dermatita atopică, dermatita de contact și dermatita seboreică. Nu este contagioasă. Dermatita atopică atinge până la 20% dintre copii și aproximativ 3% dintre adulți, conform datelor internaționale. Evoluează în pusee, cu perioade mai bune și mai proaste. Se controlează bine cu hidratare, evitarea factorilor declanșatori și tratament local potrivit. Mai jos găsești tipurile, cauzele, semnele și ce funcționează cu adevărat.

Ce este dermatita?

Dermatita înseamnă, literal, inflamație a pielii. Nu este o singură boală, ci un grup de afecțiuni care au în comun roșeața, mâncărimea și iritarea pielii. Sub aceeași umbrelă intră forme foarte diferite ca mecanism și ca tratament, motiv pentru care diagnosticul corect contează atât de mult.

Cele mai întâlnite trei tipuri sunt dermatita atopică, legată de un teren alergic și genetic, dermatita de contact, declanșată de o substanță care atinge pielea, și dermatita seboreică, asociată cu zonele grase ale pielii. Mai există și altele, mai rare. Niciuna dintre aceste forme nu este contagioasă, deci nu se ia prin atingere sau prin obiecte comune. În clinica noastră din Mioveni, am observat că mulți pacienți se sperie crezând că este o boală gravă sau molipsitoare, când de fapt vorbim despre o problemă frecventă și controlabilă. Evoluția tipică este în valuri, cu acutizări și perioade de acalmie.

Care sunt simptomele dermatitei?

Semnul comun tuturor formelor este pielea inflamată: roșie, iritată, care mănâncă. Mâncărimea poate fi intensă și deranjantă, mai ales noaptea. Aspectul exact diferă însă de la o formă la alta și de la o persoană la alta.

În funcție de tip și de stadiu, manifestările pot include:

• roșeață și mâncărime, semnele cele mai constante;
• piele uscată, aspră, care se descuamează;
• vezicule mici cu lichid, în formele acute de contact;
• scuame grase, gălbui, în dermatita seboreică;
• îngroșarea pielii și fisuri, în formele cronice, prin scărpinat repetat.

Localizarea oferă indicii despre tip. Dermatita atopică prinde des pliurile coatelor și ale genunchilor, gâtul și fața la copii. Dermatita de contact apare exact unde a atins substanța vinovată, de exemplu pe încheietură sub un ceas. Dermatita seboreică alege scalpul, sprâncenele și marginile nasului. Intensitatea oscilează mult în timp.

Ce tipuri de dermatită există?

Cunoașterea tipului schimbă complet abordarea. Deși arată asemănător la prima vedere, fiecare formă are o cauză și un tratament proprii. De aceea medicul dermatolog încearcă întâi să încadreze corect afecțiunea.

Principalele forme întâlnite în practică sunt:

• dermatita atopică, cronică, legată de alergii și de o barieră cutanată slăbită;
• dermatita de contact iritativă, provocată de substanțe care irită direct pielea, precum detergenții;
• dermatita de contact alergică, o reacție la nichel, parfumuri, cosmetice sau plante;
• dermatita seboreică, asociată cu sebumul și cu o ciupercă numită Malassezia;
• dermatita de stază, pe gambe, legată de circulația venoasă deficitară.

Aceste forme nu se exclud reciproc. O persoană poate avea, în paralel, mai mult de un tip, ceea ce complică tabloul și cere o evaluare atentă. La copilul cu dermatită atopică, de pildă, pielea sensibilă reacționează mai ușor și la substanțe iritante. Tocmai de aceea, un diagnostic pus corect din prima ușurează mult tratamentul.

De ce apare dermatita?

Nu există o cauză unică, valabilă pentru toate formele. Mecanismele diferă în funcție de tip, dar se suprapun adesea pe un teren cu piele sensibilă. La baza multor cazuri stă o barieră cutanată slăbită, care lasă pielea să piardă apă și să fie iritată mai ușor de factorii externi.

Pe acest fond, anumite condiții declanșează sau agravează puseele:

• contactul cu iritanți: detergenți, săpunuri agresive, solvenți;
• alergeni precum nichelul, parfumurile sau anumite conservante din cosmetice;
• aerul rece și uscat din sezonul de iarnă;
• stresul, oboseala și transpirația excesivă;
• predispoziția genetică și istoricul de alergii sau astm în familie.

La dermatita atopică, terenul genetic cântărește mult, iar boala apare frecvent alături de astm sau de rinită alergică. La dermatita de contact, cheia este identificarea substanței vinovate. Important de reținut este că igiena exagerată nu ajută. Spălatul prea des și cu produse agresive usucă pielea și o face mai vulnerabilă, nu mai sănătoasă.

Cum se pune diagnosticul de dermatită?

În cele mai multe cazuri, diagnosticul este clinic. Asta înseamnă că medicul dermatolog îl stabilește examinând direct pielea, după aspectul leziunilor, localizarea lor și povestea bolii. Nu sunt necesare analize de rutină pentru a confirma o dermatită tipică.

Discuția cu pacientul este la fel de importantă ca examinarea. Medicul întreabă când au apărut leziunile, ce le agravează, ce produse folosești și dacă există alergii sau astm în familie. Aceste detalii ajută la încadrarea tipului. Când se suspectează o dermatită de contact alergică, se pot face teste cutanate speciale, numite teste epicutanate sau patch-teste, care identifică substanța la care reacționezi. Uneori aspectul se confundă cu psoriazisul sau cu o infecție fungică, mai ales pe anumite zone. În cazurile neclare sau rezistente la tratament, medicul poate recolta o mică probă de piele, numită biopsie, pentru a exclude alte afecțiuni. Un diagnostic corect orientează tratamentul potrivit.

Cum se tratează dermatita?

Tratamentul depinde de tip, dar are câteva principii comune. Scopul nu este întotdeauna o vindecare definitivă, ci controlul bun al simptomelor, calmarea mâncărimii și rărirea puseelor. Baza tratamentului, indiferent de formă, rămâne refacerea și protejarea barierei pielii prin hidratare constantă.

Opțiunile principale, alese de medic în funcție de caz, sunt:

• emoliente și creme hidratante, aplicate zilnic, ca tratament de fond;
• creme antiinflamatoare topice, pentru puseele active, pe perioade scurte;
• inhibitori de calcineurină topici, o alternativă fără cortizon pe față și pe pliuri;
• antihistaminice, pentru a reduce mâncărimea, mai ales noaptea;
• evitarea factorului declanșator, esențială în dermatita de contact.

„Cea mai frecventă greșeală este să te tratezi doar în criză și să uiți de hidratare între pusee", spune Dr. Doina-Virginia Ionița. „Am văzut numeroși pacienți care reveneau mereu cu aceeași iritație, fiindcă renunțau la cremele emoliente imediat ce pielea părea normală." În formele severe sau extinse, medicul poate recomanda tratamente sistemice, sub control atent. Important este ca planul să fie adaptat tipului tău de dermatită.

Cum previi puseele de dermatită?

Prevenția completă nu este mereu posibilă, mai ales în formele cronice cu teren genetic. Frecvența și intensitatea puseelor se pot reduce însă mult prin câteva obiceiuri simple, ținute pe termen lung. Ideea de bază este să menții pielea hidratată și să o ferești de ce o irită.

Câteva măsuri practice ajută zilnic:

• aplică zilnic o cremă emolientă, mai ales după baie, pe pielea încă umedă;
• folosește produse de spălare blânde, fără parfum și fără alcool;
• evită apa foarte fierbinte și băile lungi, care usucă pielea;
• identifică și evită substanțele care îți declanșează reacția;
• poartă haine din bumbac moale și gestionează stresul cât poți.

Pielea uscată este pielea cea mai vulnerabilă, de aceea hidratarea este pasul care contează cel mai mult. La copii, emolientul aplicat regulat poate reduce vizibil numărul de pusee. Dacă observi că un anumit produs sau material îți agravează pielea, oprește-l și notează-l, ca să îl poți evita pe viitor.

Ce complicații pot apărea dacă nu o tratezi?

Dermatita nu este, de regulă, o boală gravă și rareori pune viața în pericol. Lăsată netratată, totuși, poate deveni deranjantă și poate afecta calitatea vieții, mai ales prin mâncărimea persistentă și prin tulburarea somnului. Disconfortul cronic uzează, în special la copii.

Scărpinatul repetat lezează pielea și deschide poarta spre o suprainfecție bacteriană, uneori cu cruste umede, durere sau secreții. Pielea zgâriată îndelung se îngroașă și devine aspră, fenomen numit lichenificare, care complică tratamentul ulterior. La unele persoane, leziunile vindecate lasă pete temporare, mai închise sau mai deschise la culoare. Mâncărimea nocturnă afectează somnul, iar lipsa de odihnă agravează la rândul ei boala, într-un cerc vicios. Niciuna dintre aceste situații nu este inevitabilă. Cu hidratare corectă și cu tratament la nevoie, majoritatea pacienților țin boala sub control și duc o viață normală.

Când mergi la medic la Adiant Medical Mioveni?

Mergi la medic atunci când roșeața și mâncărimea persistă în ciuda îngrijirii obișnuite, când leziunile se extind sau când mâncărimea îți afectează somnul. La fel, dacă pielea pare suprainfectată, cu cruste umede, durere sau secreții, ori dacă tratamentele banale nu dau rezultate. Pentru copii, cere sfatul medicului dacă pielea este foarte iritată sau dacă afecțiunea pare să deranjeze copilul. Cu cât diagnosticul corect și tratamentul potrivit încep mai devreme, cu atât puseele se controlează mai ușor.

La Adiant Medical din Mioveni poți face o consultație de dermatologie cu Dr. Doina-Virginia Ionița, care stabilește tipul de dermatită și un plan de tratament adaptat. Vezi lista completă de servicii medicale sau sună la +40 724 52 52 52 pentru o programare.

Întrebări frecvente