Pe scurt: encefalita este inflamația țesutului cerebral, de cele mai multe ori provocată de un virus. Spre deosebire de o simplă durere de cap, ea afectează direct creierul și poate schimba felul în care gândești, vorbești sau te miști. Semnele de alarmă sunt febra însoțită de confuzie, somnolență anormală, crize convulsive sau un comportament brusc ciudat. Este o urgență medicală: diagnosticul rapid și tratamentul antiviral început devreme schimbă prognosticul. Mai jos găsești cauzele, simptomele, modul de diagnostic prin puncție lombară și RMN, opțiunile de tratament și măsurile care reduc riscul.
Ce este encefalita?
Encefalita este o inflamație a creierului propriu-zis, a țesutului nervos care comandă gândirea, mișcarea și vorbirea. Diferă de meningită, care atinge doar membranele din jur. Uneori cele două coexistă, iar atunci medicii vorbesc despre meningoencefalită. Inflamația poate apărea fie pentru că un microb pătrunde direct în creier, fie pentru că sistemul imunitar, încercând să lupte cu o infecție, atacă din greșeală celulele nervoase.
Boala este rară, dar serioasă. Datele din populații europene arată cam 5 până la 10 cazuri la 100.000 de oameni pe an. Apare la orice vârstă, însă copiii mici și adulții peste 65 de ani sunt mai expuși formelor grave. Pentru că simptomele se instalează adesea în câteva ore sau zile, orice semn neurologic nou care apare pe fond de febră merită luat în serios și evaluat fără amânare.
Care sunt simptomele encefalitei?
La început, multe cazuri seamănă cu o viroză obișnuită: febră, durere de cap, oboseală, uneori greață. Diferența o fac semnele care arată că este atins creierul. Apare o stare de confuzie, pacientul nu mai răspunde coerent, devine somnolent sau, dimpotrivă, agitat. Unii bolnavi au halucinații, alții uită brusc cuvinte simple sau nu recunosc persoane apropiate.
Semnele care cer ambulanță imediat sunt crizele convulsive, slăbiciunea pe o jumătate de corp, tulburările de vorbire și pierderea cunoștinței. La copilul mic, tabloul este mai greu de citit: febră persistentă, iritabilitate, refuzul mâncării, plâns neobișnuit, uneori fontanela bombată la sugar. În clinica noastră de neurologie am observat că familiile care au sunat la primul episod de confuzie pe fond de febră, fără să aștepte, au ajutat enorm la un diagnostic pus la timp.
Ce cauzează encefalita?
Cauza cea mai frecventă este virală. Virusul herpes simplex, același care dă herpesul labial, este responsabil de multe forme grave de encefalită la adult și poate fi tratat cu antiviral. Alte virusuri implicate sunt cel al varicelei, virusurile gripale, enterovirusurile și, în zonele cu căpușe, virusul encefalitei de căpușă. Lista este lungă, iar uneori cauza exactă rămâne neidentificată.
Există și o categorie aparte, encefalita autoimună. Aici creierul nu este atacat de un microb, ci de propriile anticorpi, care țintesc din greșeală celulele nervoase. Această formă a fost descrisă mai bine în ultimii 15 ani și răspunde la tratamente care calmează sistemul imunitar. Mai rar, encefalita apare după o infecție bacteriană, după o mușcătură de animal turbat sau ca o complicație a unor boli ale copilăriei, cum este rujeola, motiv în plus pentru vaccinare.
Cum se pune diagnosticul de encefalită?
Evaluarea pleacă de la examenul neurologic și de la povestea bolii. Medicul verifică starea de conștiență, vorbirea, forța musculară și reflexele. Pentru că semnele se pot suprapune cu alte afecțiuni, sunt necesare investigații care arată ce se întâmplă în creier. Două dintre ele sunt esențiale și se completează reciproc.
Puncția lombară recoltează lichidul din jurul măduvei și permite testarea pentru virusuri prin tehnica PCR, care poate identifica, de exemplu, virusul herpetic. Rezonanța magnetică (RMN) cerebrală arată zonele de inflamație, deseori cu un aspect caracteristic în formele herpetice. La acestea se adaugă electroencefalograma, care surprinde activitatea electrică anormală, și analizele de sânge. Pentru că herpesul răspunde la tratament, antiviralul se începe imediat ce există suspiciune, fără a aștepta toate rezultatele.
Cum se tratează encefalita?
Tratamentul depinde de cauză, dar se desfășoară întotdeauna în spital, frecvent la terapie intensivă pentru formele severe. Când se suspectează encefalita herpetică, medicii administrează aciclovir intravenos cât mai repede. Acest antiviral schimbă radical prognosticul: început în primele ore, reduce mult riscul de deces și de sechele grave. De aceea regula este să nu se piardă timp.
Pe lângă tratamentul țintit, pacientul primește îngrijire de susținere: controlul febrei, hidratare, medicamente care opresc crizele convulsive și monitorizarea presiunii din craniu. Formele autoimune se tratează cu corticosteroizi, imunoglobuline sau alte terapii care liniștesc sistemul imunitar. Internarea durează adesea două până la trei săptămâni, iar unii pacienți au nevoie apoi de recuperare neurologică pentru a-și reface vorbirea, memoria sau mersul.
Se poate preveni encefalita?
O parte dintre forme pot fi evitate prin vaccinare. Vaccinul rujeolic-oreion-rubeolic previne encefalitele care complică aceste boli, iar vaccinul antivaricelic reduce riscul legat de varicelă. Pentru persoanele care merg des în pădure sau în zone cu risc, există vaccinul împotriva encefalitei de căpușă, util mai ales în Europa Centrală și de Est.
Restul măsurilor țin de bun simț și de protecție. Folosirea repelentelor și a hainelor lungi reduce mușcăturile de căpușă și de țânțar, iar verificarea pielii după o plimbare prin iarbă înaltă ajută la îndepărtarea rapidă a căpușelor. Tratarea corectă a infecțiilor și vaccinarea animalelor de companie împotriva turbării completează tabloul. Niciuna dintre aceste măsuri nu oferă o protecție de 100%, dar împreună scad mult riscul unei boli care, altfel, poate fi devastatoare.
Când mergi la medic la Adiant Medical Mioveni?
Sună la 112 sau mergi imediat la camera de gardă dacă apare febră însoțită de confuzie, somnolență din care persoana se trezește greu, o criză convulsivă, slăbiciune pe o parte a corpului sau o schimbare bruscă de comportament. La copil, iritabilitatea marcată și refuzul mâncării pe fond de febră cer aceeași reacție rapidă. Encefalita nu se observă acasă: orele pierdute contează.
După un episod de encefalită, pentru urmărirea sechelelor, pentru dureri de cap persistente sau pentru o opinie neurologică, la Adiant Medical din Mioveni poți face o consultație de neurologie cu Dr. Laura-Elena Macinic. Vezi lista completă de servicii medicale sau sună la +40 724 52 52 52 pentru o programare.
Întrebări frecvente
Encefalita este contagioasă?
Encefalita în sine nu se transmite de la om la om. Se pot transmite însă unele virusuri care o pot declanșa, cum sunt virusul varicelei sau enterovirusurile. Riscul ca o astfel de infecție să ducă tocmai la encefalită rămâne mic. Formele autoimune și cele transmise prin căpușe nu sunt contagioase între oameni.
Care e diferența dintre encefalită și meningită?
Meningita atinge membranele care învelesc creierul, în timp ce encefalita afectează direct țesutul cerebral. De aceea encefalita dă mai des confuzie, crize și schimbări de comportament, iar meningita dă gât înțepenit și durere de cap intensă. Uneori coexistă, situație numită meningoencefalită, cu semne combinate.
Ce sechele poate lăsa encefalita?
După formele severe pot rămâne probleme de memorie, dificultăți de concentrare, schimbări de personalitate, epilepsie sau slăbiciune musculară. Gravitatea depinde mult de cauză și de cât de repede a început tratamentul. Mulți pacienți se recuperează bine, mai ales cei tratați devreme, iar terapia de recuperare ajută la refacerea funcțiilor afectate.
Cât durează recuperarea după encefalită?
Internarea durează de obicei două până la trei săptămâni, dar recuperarea completă poate cere luni întregi. Unii pacienți își revin rapid, alții au nevoie de logopedie, fizioterapie sau sprijin cognitiv. Controalele neurologice periodice urmăresc evoluția și ajustează tratamentul, mai ales dacă apar crize sau tulburări de memorie persistente.
Encefalita autoimună se vindecă?
Da, multe cazuri de encefalită autoimună răspund bine la tratament, mai ales când este recunoscută devreme. Terapiile care calmează sistemul imunitar, corticosteroizii și imunoglobulinele, pot duce la o recuperare bună. Uneori sunt necesare câteva luni și un tratament prelungit. Urmărirea de către un neurolog rămâne importantă pentru a preveni recidivele.
Surse și lecturi suplimentare:
- WHO - Encephalitis (Japanese encephalitis fact sheet)
- NIH NCBI Bookshelf - Viral encephalitis
- MSD Manuals - Encephalitis
Conținut actualizat la .
