Gută: cauze, simptome și tratament

Pe scurt: guta este o formă de artrită provocată de nivelul crescut de acid uric din sânge. Acidul uric formează cristale care se depun în articulații și declanșează atacuri foarte dureroase. Cel mai des este lovit degetul mare de la picior, adesea noaptea. Se tratează în două direcții: oprirea atacului dureros și scăderea acidului uric pe termen lung. Mai jos găsești cauzele, semnele, dieta și tratamentul.

Ce este guta?

Guta este o boală metabolică ce produce o formă de artrită. La baza ei stă acidul uric, o substanță care rezultă din descompunerea unor compuși numiți purine, prezenți în organism și în alimente. Când acidul uric este prea mult timp prea crescut, se transformă în cristale ascuțite.

Aceste cristale se depun în articulații și în țesuturile din jur. Sistemul imunitar le atacă, iar rezultatul este o inflamație bruscă și intensă, adică atacul de gută. Boala apare mai des la bărbați decât la femei și devine mai frecventă după 40 de ani. La femei, riscul crește după menopauză. Mulți pacienți ajung la medic abia după al doilea sau al treilea atac, crezând inițial că au pur și simplu o entorsă.

Care sunt simptomele gutei?

Semnul clasic este atacul acut. Vine de obicei brusc, adesea noaptea, și prinde cel mai des articulația de la baza degetului mare de la picior. Această localizare are și un nume aparte: podagră.

În timpul unui atac, articulația afectată arată și se simte inconfundabil:

• durere intensă, uneori atât de mare încât nici atingerea cearșafului nu e suportabilă;
• umflătură, roșeață și căldură locală;
• piele lucioasă și sensibilă peste articulație;
• mișcare limitată a articulației prinse.

Primul atac durează de regulă câteva zile, apoi cedează chiar și fără tratament. Tocmai aici e capcana. Mulți pacienți se liniștesc când durerea trece și amână vizita la medic. Între atacuri pielea pare normală, dar acidul uric crescut continuă să lucreze în tăcere, iar următorul episod vine de obicei mai devreme și mai puternic.

Cauze și factori declanșatori

Cauza de fond este hiperuricemia, adică acidul uric crescut menținut timp îndelungat. El se acumulează fie pentru că organismul produce prea mult, fie pentru că rinichii îl elimină prea puțin. La mulți pacienți, ambele mecanisme se combină, pe un teren cu predispoziție genetică.

Pe acest fond, anumiți factori cresc riscul și declanșează atacurile:

• consumul ridicat de carne roșie, organe și fructe de mare, bogate în purine;
• alcoolul, în special berea, și băuturile cu mult zahăr;
• excesul de greutate, diabetul și hipertensiunea;
• unele medicamente, cum sunt anumite diuretice;
• deshidratarea și anumite boli de rinichi.

Cunoașterea factorilor proprii este parte din tratament. Un pacient care își ajustează alimentația și își ține greutatea sub control are atacuri mai rare. Detaliile despre valoarea de laborator le găsești în articolul despre acidul uric crescut.

Diagnostic: examinare și analize

Diagnosticul de gută se sprijină pe tabloul clinic și pe analize. Medicul examinează articulația în timpul atacului și recunoaște aspectul tipic: durere mare, roșeață și umflătură la baza degetului mare. Istoricul atacurilor anterioare întregește imaginea.

Analiza de sânge măsoară nivelul acidului uric, deși, în plin atac, valoarea poate fi uneori normală. Standardul de certitudine rămâne identificarea cristalelor de acid uric în lichidul extras din articulație, prin puncție. În practică, această puncție nu este mereu necesară. La nevoie, ecografia sau radiografia ajută la evaluarea articulației și la excluderea altor cauze de durere, cum este o infecție. Este important să nu confunzi guta cu o entorsă sau cu o artrită infecțioasă, care cer un tratament complet diferit.

Cum se tratează guta?

Tratamentul are două obiective diferite, care nu trebuie confundate. Primul este oprirea atacului dureros. Al doilea, mai important pe termen lung, este scăderea acidului uric, ca atacurile să nu mai revină.

Strategia se construiește în trepte:

• în atacul acut: medicamente antiinflamatoare, colchicină sau, în anumite cazuri, corticosteroizi, plus repaus și gheață local;
• pe termen lung: medicație care scade producția de acid uric, luată constant, sub control medical;
• în paralel: ajustarea dietei, scăderea în greutate și reducerea alcoolului;
• monitorizarea periodică a acidului uric, cu o țintă stabilită de medic.

„Cel mai des, guta scapă de sub control fiindcă pacientul tratează doar durerea, nu și cauza", spune Dr. Dumitru-Cătălin Stoian. „Am văzut, în anii de practică, articulații distruse de atacuri repetate la oameni care opreau medicația de îndată ce trecea durerea." Tratamentul de fond se ia constant, nu doar în criză.

Dieta în gută: repere de zi cu zi

Dieta nu vindecă singură guta, dar reduce frecvența atacurilor și sprijină tratamentul. Ideea de bază este simplă: mai puține purine, mai multe lichide. Asta nu înseamnă o listă rigidă de interdicții, ci un echilibru pe care îl poți ține pe termen lung.

Câteva repere practice ajută zilnic:

• limitează carnea roșie, organele și fructele de mare bogate în purine;
• redu berea și băuturile îndulcite cu zahăr;
• bea apă din belșug, ca rinichii să elimine mai ușor acidul uric;
• alege lactate degresate, legume, cereale integrale și fructe cu moderație;
• menține o greutate sănătoasă, scăzând treptat, nu prin diete drastice.

Slăbitul brusc poate, paradoxal, să declanșeze un atac, deci ritmul lent este de preferat.

„Am scăpat de gută": remedii de acasă și leacuri bătrânești

Multe povești de tip „am scăpat de gută" descriu, de fapt, o boală adusă sub control: acidul uric ținut la țintă, cu medicație constantă și dietă, face atacurile să dispară cu totul. Asta chiar se întâmplă. Ce nu există e un leac băbesc care topește cristalele peste noapte.

Să luăm pe rând remediile care circulă. Gheața pusă local și repausul chiar ajută în criză, ca metode de sprijin pe lângă tratament. Apa băută din belșug ajută rinichii să elimine acidul uric, deci și ea are sens. La cireșe și sucul de cireșe, câteva studii mici sugerează o legătură cu atacuri mai rare, dar dovezile sunt subțiri și nu înlocuiesc medicația. Ceaiurile diuretice, oțetul de mere sau alte leacuri bătrânești nu au dovezi că scad acidul uric. Iar bicarbonatul de sodiu, des recomandat pe forumuri, aduce o cantitate mare de sodiu și poate fi de-a dreptul riscant la persoanele cu hipertensiune sau probleme de inimă.

Un cuvânt și despre unguent pentru gută: nu există un unguent care să trateze boala. Gelurile cu antiinflamator pot atenua puțin durerea de suprafață, dar inflamația din atac e profundă, în articulație, și răspunde la tratamentul luat pe cale orală, prescris de medic. Dacă atacurile revin, drumul cel mai scurt spre „am scăpat de gută" trece printr-un consult și o schemă de fond, nu prin tubul de gel din farmacie.

Complicațiile gutei netratate

Lăsată necontrolată, guta nu rămâne o simplă durere trecătoare. Atacurile devin mai dese și mai lungi, iar inflamația repetată deteriorează articulația în timp. Boala poate deveni cronică, cu durere aproape permanentă. Cu fiecare episod netratat, riscul ca următorul atac să vină mai repede crește.

În timp, cristalele de acid uric formează depozite vizibile sub piele, numite tofi gutoși, mai ales la urechi, coate sau degete. Tofii voluminoși pot limita mișcarea articulației și pot deveni dureroși. Același acid uric crescut favorizează și pietrele la rinichi și poate afecta funcția renală. Toate aceste complicații se previn, însă, cu un tratament de fond corect și cu monitorizarea periodică a acidului uric.

Când e cazul să mergi la medic?

Mergi la medic la primul atac de durere bruscă, intensă, cu umflătură și roșeață la o articulație, mai ales la degetul mare de la picior. Nu aștepta să treacă de la sine doar pentru că primul episod cedează. La fel, dacă ai deja gută și atacurile revin des sau apar depozite sub piele. Cu cât tratamentul de fond începe mai devreme, cu atât articulațiile rămân mai bine protejate.

Pentru diagnostic și un plan de tratament de fond, poți face o consultație de ortopedie la clinica Adiant, cu Dr. Dumitru-Cătălin Stoian, sau poți consulta lista completă de servicii medicale.

Întrebări frecvente