Consultatie pediatrica pentru mononucleoza infectioasa la Adiant Medical Mioveni, examinarea gatului copilului

Mononucleoza infecțioasă: simptome și tratament

La Adiant Medical din Mioveni (Str. Radu Cel Frumos nr. 3), Dr. Filoteia-Raluca Berevoianu explică pe scurt mononucleoza infecțioasă: o infecție virală cu febră, durere în gât și oboseală care poate ține peste 2 săptămâni, mai ales la adolescenți.

FB
Articol verificat medical de Dr. Filoteia-Raluca Berevoianu, medic specialist pediatru la Adiant Medical Mioveni. Actualizat: .

Pe scurt: mononucleoza infecțioasă este o infecție virală provocată cel mai des de virusul Epstein-Barr. Se manifestă prin febră, durere mare în gât, ganglioni umflați și oboseală care poate ține săptămâni întregi. Peste 90% dintre adulți au fost expuși la acest virus pe parcursul vieții. Boala se vindecă de obicei singură, însă recuperarea cere răbdare. Mai jos găsești cum se transmite, ce semne dă, cum se confirmă și ce ai de făcut.

Ce este mononucleoza infecțioasă?

Mononucleoza infecțioasă este o boală virală. Cauza principală este virusul Epstein-Barr, prescurtat EBV, parte din familia herpesvirusurilor. I se mai spune și boala sărutului, fiindcă se transmite mai ales prin salivă.

Infecția afectează un anumit tip de globule albe din sânge, limfocitele, și implică sistemul limfatic. De aici și numele bolii. Cei mai mulți copii mici fac infecția fără simptome clare sau cu manifestări ușoare, asemănătoare unei răceli. Tabloul tipic, zgomotos, apare mai ales la adolescenți și adulți tineri. La consultațiile de la clinica noastră din Mioveni, am văzut frecvent părinți alarmați de durerea mare în gât a copilului, convinși că este vorba de o angină bacteriană obișnuită. Odată trecut prin infecție, organismul păstrează virusul inactiv toată viața, fără să mai dea, de regulă, simptome.

Cum se transmite mononucleoza?

Virusul Epstein-Barr se găsește în salivă. De aceea transmiterea se face în principal prin contactul cu picături de salivă infectată. Sărutul este calea clasică, însă nu singura.

Iată situațiile în care riscul de transmitere crește:

  • folosirea în comun a paharelor, sticlelor sau tacâmurilor;
  • împărțirea periuței de dinți sau a unor jucării pe care copilul le duce la gură;
  • tusea și strănutul, prin picăturile fine din aer;
  • contactul apropiat și prelungit, tipic colectivităților de copii și tineri.

Mononucleoza nu este la fel de contagioasă ca răceala sau gripa. Perioada de incubație este lungă, între patru și șase săptămâni, deci e greu de spus exact când și de la cine a luat cineva infecția. Un aspect important pentru părinți: o persoană poate elimina virusul prin salivă luni de zile după ce s-a simțit din nou bine.

Ganglioni cervicali umflati in mononucleoza infectioasa, consultatie pediatrica la Adiant Medical Mioveni
Ganglionii umflați de la gât sunt un semn frecvent în mononucleoza infecțioasă.

Care sunt simptomele mononucleozei?

Simptomele apar treptat și pot fi confundate la început cu o răceală obișnuită. Primele zile aduc adesea o stare de rău difuză, oboseală și lipsa poftei de mâncare. Apoi tabloul devine mai clar.

Cele mai întâlnite semne sunt:

  • febră, uneori ridicată, care poate ține una sau două săptămâni;
  • durere mare în gât, cu amigdale roșii și uneori acoperite de un depozit albicios;
  • ganglioni măriți și sensibili, mai ales la gât și la ceafă;
  • oboseală marcată, care depășește durata celorlalte simptome;
  • dureri de cap și dureri musculare.

La mulți pacienți splina se mărește, iar uneori și ficatul. Oboseala este partea cea mai supărătoare. Ea poate persista câteva săptămâni, uneori chiar luni, mult după ce febra și durerea în gât au dispărut complet. La copiii mici, în schimb, boala trece deseori aproape neobservată.

Cum se pune diagnosticul de mononucleoză?

Diagnosticul pornește de la examinarea clinică. Medicul evaluează gâtul, palpează ganglionii de la gât și verifică dacă splina sau ficatul sunt mărite. Combinația dintre durere mare în gât, ganglioni umflați și oboseală la un adolescent ridică imediat suspiciunea.

Pentru confirmare se folosesc analize de sânge. Un test rapid caută anticorpii specifici infecției, iar hemoleucograma arată des o creștere a limfocitelor, multe dintre ele cu aspect atipic. La nevoie, se pot doza anticorpii specifici împotriva virusului Epstein-Barr, mai ales când testul rapid este neclar. Și ficatul se verifică. Analizele care evaluează acest organ pot fi ușor modificate, semn că virusul îl afectează temporar pe parcursul bolii. Diferențierea de o angină bacteriană streptococică este esențială, fiindcă tratamentul diferă mult. Un antibiotic dat din greșeală, mai ales din clasa penicilinelor, poate declanșa o erupție pe piele.

Cum se tratează mononucleoza infecțioasă?

Nu există un medicament care să vindece direct infecția. Fiind o boală virală, antibioticele nu ajută, iar tratamentul are rolul de a ușura simptomele și de a sprijini recuperarea. Răbdarea contează cel mai mult.

Recomandările de bază sunt:

  • repaus, mai ales în primele zile cu febră și oboseală mare;
  • hidratare bună, cu apă, ceaiuri și supe călduțe;
  • medicamente pentru febră și durere, de tipul paracetamolului sau ibuprofenului, la indicația medicului;
  • alimentație ușoară, moale, când durerea în gât face înghițitul dificil;
  • evitarea efortului fizic intens și a sporturilor de contact câteva săptămâni.

„Cea mai frecventă greșeală este graba de a reveni la program normal", spune Dr. Filoteia-Raluca Berevoianu. „Am observat, la copiii și adolescenții pe care i-am urmărit, că revenirea prea rapidă la sport sau la efort prelungește oboseala săptămâni în plus." Antibioticele se rezervă strict situațiilor în care apare o suprainfecție bacteriană dovedită.

Ce complicații pot apărea?

În marea majoritate a cazurilor, mononucleoza se vindecă fără urmări. Complicațiile sunt rare, dar merită cunoscute, pentru a ști când trebuie acționat repede. Cea mai serioasă privește splina.

Pe durata bolii splina se mărește și devine mai fragilă. Un efort fizic intens sau o lovitură la nivelul abdomenului pot, în cazuri rare, să o rupă. De aceea se evită sporturile de contact câteva săptămâni. Mai pot apărea, ocazional, o inflamație a ficatului, anemie sau o scădere a numărului de trombocite, de obicei trecătoare. La copiii foarte mici sau la persoanele cu imunitatea slăbită, evoluția trebuie urmărită mai atent de medic. Un semn de alarmă este durerea bruscă și puternică în partea de sus a abdomenului, pe stânga, care cere control medical imediat.

Când mergi la medic la Adiant Medical Mioveni?

Mergi la medic dacă tu sau copilul aveți febră care ține mai mult de câteva zile, durere mare în gât cu dificultate la înghițit și ganglioni umflați. Oboseala accentuată, neobișnuită, este un alt motiv bun de consultație. Evaluarea ajută la confirmarea diagnosticului și la excluderea unei angine bacteriene. Cere ajutor de urgență dacă apar durere abdominală puternică, dificultăți de respirație sau dificultăți mari de a înghiți lichide.

La Adiant Medical din Mioveni poți face o consultație de pediatrie cu Dr. Filoteia-Raluca Berevoianu, cu analizele potrivite pentru diagnosticul mononucleozei. Vezi lista completă de servicii medicale sau sună la +40 724 52 52 52 pentru o programare.

Întrebări frecvente

Cât durează mononucleoza infecțioasă?

Febra și durerea în gât țin de obicei una sau două săptămâni. Partea grea este oboseala, care poate persista câteva săptămâni, uneori chiar două sau trei luni, mai ales la adolescenți. Recuperarea completă cere răbdare și revenire treptată la activitatea normală, fără efort brusc.

Mononucleoza se ia de mai multe ori?

De regulă nu. După prima infecție cu virusul Epstein-Barr, organismul rămâne imun pe viață. Virusul persistă inactiv în corp, dar nu mai produce, de obicei, boala. Reactivările simptomatice apar foarte rar și aproape exclusiv la persoanele cu imunitatea grav afectată.

Copilul cu mononucleoză poate merge la școală?

Cât are febră și se simte rău, copilul stă acasă și se odihnește. Poate reveni la școală când febra a trecut și starea generală s-a îmbunătățit. Efortul fizic intens și sportul de contact se evită însă câteva săptămâni, pentru a proteja splina, care rămâne mărită un timp.

De ce nu se dau antibiotice la mononucleoză?

Mononucleoza este o infecție virală, iar antibioticele acționează doar asupra bacteriilor. Ele nu scurtează boala și nu ajută. Mai mult, anumite antibiotice din clasa penicilinelor, date din greșeală, pot declanșa o erupție pe piele. Antibioticul se folosește doar dacă apare o suprainfecție bacteriană dovedită.

Cum se transmite mononucleoza la copii?

Transmiterea se face prin salivă. La copii contează mult jucăriile duse la gură, paharele și tacâmurile folosite în comun și contactul apropiat din colectivitate. De aici și numele de boala sărutului. Spălarea mâinilor și evitarea împărțirii obiectelor personale reduc riscul de răspândire.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul și conduita în mononucleoza infecțioasă se stabilesc individual, după examinare și analize. Pentru evaluare, programează o consultație de pediatrie la Adiant Medical din Mioveni.