Vitiligo: cauze, simptome și tratament

Pe scurt: vitiligo este o boală autoimună a pielii în care sistemul imunitar distruge melanocitele, celulele care dau culoare pielii, iar zonele atinse rămân albe. Nu este contagios, nu doare și nu pune viața în pericol, însă poate afecta profund încrederea în sine. Petele apar frecvent pe mâini, pe față, în jurul gurii și al ochilor, adesea simetric, pe ambele părți ale corpului. Boala evoluează imprevizibil: la unii rămâne stabilă ani la rând, la alții se extinde încet. Nu există încă un remediu care să o vindece complet, dar culoarea se poate reda parțial prin creme, fototerapie și, mai nou, o cremă cu ruxolitinib. Mai jos găsești mecanismul bolii, tipurile, cauzele reale, cum se pune diagnosticul și ce tratamente chiar ajută.

Ce este vitiligo?

Vitiligo este o afecțiune cronică a pielii în care unele zone își pierd culoarea și devin albe. Pigmentul care dă tonul pielii se numește melanină. El este produs de celule speciale, numite melanocite. Când aceste celule sunt distruse sau nu mai funcționează, pielea rămâne fără culoare în locul respectiv.

Petele au de obicei margini clare și o nuanță mai deschisă decât pielea din jur. Se văd cel mai bine la persoanele cu ten închis și vara, când zonele sănătoase se bronzează, iar cele afectate rămân albe. Boala este destul de frecventă și atinge aproximativ un procent din populația lumii, bărbați și femei deopotrivă. Poate începe la orice vârstă, dar la mulți oameni apare înainte de 30 de ani.

Cum apar petele albe

La baza bolii stă un proces autoimun. În mod normal, sistemul imunitar apără corpul de microbi și recunoaște celulele proprii. În vitiligo, această recunoaștere se strică, iar apărarea își îndreaptă atacul asupra melanocitelor, pe care le tratează ca pe un intrus.

Odată ce melanocitele dispar dintr-o zonă, acolo nu se mai produce melanină, iar pielea se albește. Procesul nu este dureros și nu se vede sub forma unei inflamații zgomotoase. Tocmai de aceea prima pată trece adesea neobservată o vreme. La unele persoane, distrugerea se oprește de la sine, iar petele rămân neschimbate. La altele, procesul continuă în valuri, cu perioade de liniște urmate de extinderi bruște, greu de anticipat.

Tipuri de vitiligo

Medicii împart boala în două forme principale, în funcție de modul în care se răspândesc petele pe corp. Încadrarea corectă contează, pentru că cele două forme evoluează altfel și răspund altfel la tratament.

Cea mai întâlnită este forma nesegmentară, numită și generalizată. Petele apar simetric, în oglindă, pe ambele părți ale corpului, tipic pe dosul mâinilor, pe față, pe coate și genunchi și în jurul orificiilor. Această formă are cea mai strânsă legătură cu bolile autoimune și tinde să avanseze în timp. Forma segmentară este mai rară. Ea prinde o singură parte a corpului, într-o zonă limitată, apare de obicei la copii sau la tineri și se instalează repede, după care se stabilizează și rămâne, în general, neschimbată. Recunoașterea formei segmentare este importantă, fiindcă aceasta răspunde adeseori bine la tratamentul chirurgical.

Ce simptome are vitiligo?

Semnul principal este apariția unor pete albe pe piele, plate, fără relief, care nu mănâncă și nu dor. Marginile lor sunt de regulă bine conturate, uneori cu un chenar ușor mai închis. La început poate fi o singură pată mică, adesea pe o mână sau pe față.

Boala prinde cu predilecție zonele expuse la soare și pielea din jurul gurii, al ochilor, al nasului, precum și mâinile și picioarele. Sunt afectate frecvent și locurile supuse frecării sau rănilor mărunte. Când petele cuprind o zonă cu păr, firele de acolo se pot albi și ele, la nivelul sprâncenelor, al genelor sau al scalpului. Dincolo de aspect, pielea depigmentată are un dezavantaj practic: fără melanină, se apără mult mai slab de soare și se arde ușor. De aceea protecția solară nu este o chestiune de estetică, ci de sănătate a pielii.

Cauze și factori de risc

Vitiligo nu are o cauză unică. Apare la persoane cu o anumită predispoziție, cel mai adesea moștenită, atunci când intervine ceva care declanșează procesul autoimun. Nu este provocat de igienă, de mâncare sau de un obicei anume, iar pacientul nu are nicio vină pentru boala lui.

Componenta genetică este clară: în jur de unul din cinci oameni cu vitiligo are o rudă apropiată cu aceeași boală. Peste această predispoziție se pot adăuga factori declanșatori. Cei mai des întâlniți sunt o arsură solară puternică, o rană sau o iritație a pielii, o perioadă de stres intens și contactul repetat cu anumite substanțe chimice, cum sunt unele componente din vopseluri sau produse industriale. Fenomenul prin care o pată nouă apare exact pe locul unei tăieturi sau al unei zgârieturi are chiar un nume, fenomenul Koebner, și explică de ce pielea rănită merită menajată la cei predispuși.

Vitiligo și alte boli autoimune

Fiind o boală autoimună, vitiligo vine uneori la pachet cu alte afecțiuni de acest tip. Corpul care a pornit un atac împotriva melanocitelor poate avea tendința de a ținti și alte țesuturi, așa că medicul privește dincolo de piele.

Cea mai cunoscută asociere este cu bolile tiroidei, mai ales cu tiroidita Hashimoto și cu boala Basedow, motiv pentru care se recomandă frecvent verificarea funcției tiroidiene, discutată pe larg în articolul despre tiroidita Hashimoto. Mai pot apărea diabetul de tip 1, anemia pernicioasă, poliartrita reumatoidă sau alopecia areată, o cădere a părului tot de natură autoimună, prezentată separat în ghidul despre tratamentul alopeciei. Din același motiv, unii pacienți se întreabă ce rol au regimurile alimentare; subiectul este tratat pe larg în articolul despre alimentele de evitat în bolile autoimune, unde ideea de bază este că niciun aliment nu vindecă singur o boală autoimună.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de vitiligo este, în cele mai multe cazuri, clinic. Medicul dermatolog recunoaște boala după aspectul caracteristic al petelor și după localizarea lor, fără să fie nevoie de teste complicate. Discuția despre când au apărut petele și cum au evoluat completează tabloul.

Un instrument simplu și util este lampa Wood, o lampă cu lumină ultravioletă care face petele de vitiligo să iasă net în evidență, mai ales pe pielea deschisă la culoare, unde altfel s-ar vedea greu. Rareori este nevoie de o mică biopsie de piele, atunci când diagnosticul nu este clar. În schimb, analizele de sânge sunt des recomandate, pentru a căuta boli autoimune asociate, în primul rând o problemă de tiroidă. Un consult de dermatologie leagă toate aceste elemente și stabilește forma bolii.

Tratamentul vitiligo

Tratamentul urmărește două lucruri: să oprească extinderea petelor și să readucă, pe cât posibil, culoarea în zonele albe. Alegerea depinde de forma bolii, de cât de întinsă este, de vârstă și de așteptările pacientului. În practica noastră, am observat că pacienții care încep tratamentul devreme, în primele luni de la apariția petelor, obțin de regulă o repigmentare mai bună. Răbdarea este parte din plan, fiindcă pigmentul revine lent, în luni, nu în zile.

Pentru petele recente și limitate, prima linie sunt cremele cu corticosteroizi și inhibitorii topici de calcineurină, precum tacrolimus, folosiți mai ales pe față și în zonele delicate. O opțiune mai nouă este o cremă cu ruxolitinib, un inhibitor JAK aprobat pentru vitiligo nesegmentar, care ajută la repigmentare pe suprafețe mici. Când boala este mai extinsă, fototerapia cu UVB cu bandă îngustă, făcută în cabinet de mai multe ori pe săptămână, stimulează revenirea culorii pe suprafețe mari.

„Cel mai important mesaj pe care îl dau pacienților este că tratamentul început devreme dă rezultate mult mai bune", explică Dr. Doina-Virginia Ionita, medic dermatovenerolog. „Fața și gâtul răspund cel mai frumos, mâinile și picioarele mai greu. Acolo unde repigmentarea nu mai este posibilă, avem soluții de camuflaj foarte bune, iar în formele stabile, mai ales cele segmentare, putem discuta despre transplantul de melanocite." Pentru cazurile în care depigmentarea cuprinde aproape toată pielea, se poate lua în calcul, invers, uniformizarea prin depigmentarea zonelor rămase colorate, o decizie serioasă, luată împreună cu pacientul.

Cum îți protejezi pielea acasă

Chiar dacă tratamentul de fond ține de medic, câteva obiceiuri zilnice fac o mare diferență pentru cei cu vitiligo. Ele nu vindecă boala, dar protejează pielea și susțin rezultatele terapiei.

Pe primul loc stă protecția solară. Zonele fără pigment se ard foarte ușor, așa că o cremă cu factor de protecție ridicat, aplicată zilnic, este obligatorie, alături de haine care acoperă și de evitarea soarelui puternic de la prânz. Protejarea de arsuri previne și fenomenul Koebner, adică apariția de pete noi pe pielea agresată. Produsele cosmetice de camuflaj, autobronzantele cu dihidroxiacetonă și fondurile de ten rezistente la apă ajută mulți oameni să se simtă mai bine în pielea lor, fără riscuri. Un stil de viață echilibrat, cu somn suficient și gestionarea stresului, sprijină întregul organism. Alte afecțiuni ale pielii, care se pot confunda cu vitiligo, sunt descrise în ghidul general despre bolile de piele frecvente.

Mituri despre vitiligo și impactul emoțional

În jurul acestei boli s-au strâns multe idei false, care fac rău mai ales prin stigmatul pe care îl întrețin. Vitiligo nu este contagios, nu are legătură cu lepra și nu apare din lipsă de igienă. Nu se ia prin atingere, prin îmbrățișare sau prin folosirea acelorași obiecte.

Chiar dacă nu doare și nu afectează organele, boala are un preț emoțional real. Petele vizibile, mai ales pe față și pe mâini, pot zdruncina încrederea în sine și pot aduce anxietate sau tristețe, iar la copii pot atrage tachinări. Aceste efecte merită luate în serios, la fel ca partea medicală. Sprijinul familiei, discuția deschisă și, la nevoie, ajutorul unui psiholog contează enorm. Este util de știut că multe persoane cu vitiligo duc o viață pe deplin activă, iar vizibilitatea publică tot mai mare a bolii ajută la scăderea prejudecăților.

Când mergi la medic

Un consult de dermatologie este util imediat ce observi pete albe care apar sau se extind pe piele, mai ales pe față, pe mâini sau în jurul ochilor și gurii. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât șansele de a reda culoarea sunt mai mari, așa că nu are rost să aștepți.

Merită programare și când petele revin după o perioadă de liniște, când firele de păr din zonă încep să se albească sau când boala îți afectează starea de spirit. Pentru că vitiligo se poate asocia cu alte afecțiuni autoimune, un control ajută și la depistarea din timp a unei probleme de tiroidă sau a altei boli tăcute.

La Adiant Medical din Mioveni, un medic dermatolog poate confirma dacă petele tale țin de vitiligo, poate stabili forma bolii prin examen clinic și lampă Wood și îți poate construi un plan de tratament adaptat. Poți vedea lista completă de servicii medicale disponibile pentru evaluarea și urmărirea afecțiunilor pielii.

Întrebări frecvente